Cuvantari pseudonocturne.

Este ora... nu prea are importa cat este ora.
Nici nu prea stiu de ce scriu in continuare, nu cred ca ar interesa pe cineva sau macar sa-l miste catusi de putin ceea ce simt. Totusi fac o incercare sa ma descarc de toata energia negativa si dezamagirile astea ce-mi zboara pe langa mine si nu-mi dau pace.
Stii ca se spune ca cei multumiti de ei insisi traiesc ceva mai mult, decat astia... ca mine.
Daca ar fi sa ma iau dupa studiile astea, maine ar trebui sa mor, NU?
Hai sa va spun si ce ma doare, daca ati decis sa cititi pana aici si nu ati inchis fereastra.
In primul rand ma doare ca nu ma pot schimba, oricat as incerca nu pot face nimic spre a-mi invinge convigerile astea de 2 lei ce mi s-au intiparit adanc in cap, sa le scot dreaq de acolo si sa scap de valul asta de incertitudine se de frica permanenta ce ma urmareste.
Se pare ca pe zi ce trece devin din ce in ce mai introvertit, ma inchid in mine din ce in ce mai mult, devin din ce in ce mai stangaci in gesturi si starea de timiditate devine din ce in ce mai apasatoare, aprope sufocanta uneori. As vrea sa spun ceva, dar nu pot, ma gandesc prea mult la consecinte, ma subestimez enorm de mult (de fapt la ce parere am despre mine nici nu prea mai pot spune cu toata gura ca ma subestimez), cu orice persoana intru in contact am impresia ca-mi este superioara... sa dus pe apa sambetei sentimentul ala de siguranta. Cine stie poate in curand o sa-mi fie teama sa ies din casa, in ritmul in care evolueaza situatia tot ce este posibil.
Am incercat sa ma si schimb... da da am incercat. Mi-am luat pe mine o foita subtirica de persoana vesela, insa nu am ajuns decat sa ma simt ca un om care vorbeste mult si fara rost, in plus mai deranjez si pe ceilati cu glumele mele. Deci nici asa nu-i bine.
Oare ce motive as avea sa ma simt bine???
Poate ca fata de care-mi place ma ignora? Ca ea nici numai poate de mine?
Ca reusesc sa supar lumea cu glumele mele pe care le trantesc exact gand nu trebuie?
Ca putinele persoane care tin la mine (a se citi familie) le dezamagesc si le vorbesc pe nas?
Ca... O IAU RAZNA!
Mai sunt si anumite chestii si persoane care ma retin intr-un anumit fel sa nu ma afund de tot in starea asta de letargie. Aici ar intra: serviciul actual de care sunt relativ multumit, Nicu care-mi este un prieten adevarat si ma mai incurajeaza, Lucian ca m-a ajuta mereu si Oana ca mi-a dat o lectie de viata importanta.
Ufff... dupa ce am scris toate chestiile astea stau si ma intreb daca le-a citit cineva pana la punctul asta. Oricum nu conteaza, simt ca si de data asta am ramas ca de obicei pe dinafara.
Le multumesc din suflet celor ce au avut rabdare sa citeasca aberatiile astea pana la sfarsit.